Televiziunea a schimbat totul,este o afirmaţie atât de comuna încât nici nu îi mai sesizăm semnificaţia.După cum relevă Razmond Williams "nu avem de-a face cu un discurs în totalitate nou;oamenii au vorbit despre o nouă societate ,despre o luma nouă,despre o nouă fază a istoriei-create de o tehnologie sau alta,fie că este vorba despre motorul cu aburi ,despre automobil ,despre bomba atomică".Chiar şi la o analiză simplă,afirmaţia respectivă poate fi interpretată în diferite moduri.Ca mijloc de de difuzare a ştiriilor şi divertismentului,televiziunea a modificat şi eclipsat toate celelalte mijloace care puneau in circuit acelaşi conţinut.A modificat multe dintre instituţiile si relaţiile sociale existente ;a alterat percepţiile de bază cu privire la realitate şi .în consecinţă relaţiile pe care le avem unii cu alţii şi cu lumea în general;a intrat în combinaţie cu alţi factori –cum ar fi mobilitatea ,la rândul său rezultat al altor tehnologii noi apărute-şi,împreună cu aceştia ,a modificat dimensiunea şi forma societăţii moderne.A răspuns unui nou tip de organizare socială ,construind astfel o sursă centralizată de transmitere a divertismentului ,o sursă centralizată de punere în circulaţie a opiinilor şi comportamentelor.A fost dezvoltată şi transformată într-un instrument profitabil al economiei bazate pe consum .A exploatat şi amplificat elementele de pasivitate ale audienţei ,un tip de inadecvare socială şi culturală ,care aveau o prezenţă latentă ,dar care acum au început să fie întruchipate prin excelenţă de televiziune;a exploatat şi a re-alimentat nevoile unui nou tip de societate-complexă,pe scară largă,dar automatizată.
Strămoşii adjudecaţi ai jurnalului de ştiri telezivat sunt jurnalele cinematografice de actualitaţi şi jurnalele radiofonice de ştiri.Interesant este că ,iniţial,cele două tipuri de emisiuni cu rol de predecesor erau separate şi au alimentat apariţia a două genuri distinctive de „actualităţi TV”
Un tip de jurnal mai apropiat de jurnalele cinematografice de acutalităţi –aborda subiecte uşoare ,precum prezentăriile de modă sau participarea unor celebrităţi la un dineu de binefacere.Limitările de natură tehnică dictau natura evenimentelor relatate –evenimente care se produceau în apropierea postului de televiziune şi evenimente de rutină ,pentru care noutatea ,caracterul neaşteptat nu reprezentau o problemă.Acest tip de jurnal era puternic controlat de constrângeri atât în ceea ce priveşte spaţiul ,cât şi timpul.Ştirile de televiziune se bazau pe o înţelegere a proximităţii ,proximitate înţeleasă ca distanţă minimă faţă de sediul postului de televiziune.
În plus,multe staţii de televiziune (in Statele Unite,toate staţiile de televiziune)au pornit din postura de centre de divertisment si ulterior şi-au creat departamente de ştiri.Semnificaţia acestui început modest poate fi surprinsă la cel putin două niveluri .În primul rând,respectivele departamente aveau un statut de mâna a doua ,statut pe care vor lupta să îl depăşească.
În jurul anului 1953 ,televiziunea începe să se emancipeze de formatele radio şi va descoperi,pentru toată gama de ştiri –despre politică sau despre evenimente mondene ,potenţialul imaginii .Emanciparea faţă de radio va consta în accentul asupra imaginii ,asupra dramatismului vizual.Ilustrativ este un program al postului birtanic de televiziune BBC NEWS din 1954 .Programul,special conceput pentru televiziune era compus din două părţi .Prima parte conţinea un rezumat ilustrat al ştiriilor care erau critice de către crainic din studio(ilustraţiile fiind,în continuare,cadre fixe ,fotografii,hărţii).A doua parte reprezenta filmul propriu-zis al evenimentelor,conţinând imagini în mişcare .Din 1956,reţelele de televiziune încep să aiba propriile studiouri de producţie şi nu mai depind de studiourile care produceau jurnalele cinematografice de actualităţii.
Ziarul trecuse prin toate fazele majore de dezvoltare înainte de apariţia ştiriilor difuzate.În perioada sa de început ,radioul era aproape în totalitate dependent de agenţiile de presă pentru culegera ştiriilor.Crainicii citeau buletinele de ştiri trimise de agenţiile de presă .Aceştia adoptau o postura de „neutralitate”şi de „autoritate”,dar,”neutralitatea”şi „autoritatea”erau,de fapt,ale agenţiilor de presă.De-abia în timpul celui de-al doilea război mondial au început să fie trimişi corespondenţi şi reporteri din partea radioului pentru a relata ştiriile despre război.Ceea ce crează diferenţe fundamentale între ştiriile radiofonice şi televizate şi ştiriile puse în circulaţie prin mijloacele de comunicare precedente.
Dovadă în acest sens este că primele imagini televizate transmiteau lucruri trivale,banale,precum imaginea dolarului,imaginea unu trandafir care se desface.Tehnologia de transmitere a evoluat în permanenţă într-un ritm ameţitor,fără a exista răgazul pentru o oarecare clarificare în ceea ce priveşte conţinutul .Tehnologia s- a dezvoltat întotdeauna într-un ritm ameţitor ,iar producătorii nu au avut niciodată răgazul să se concentreze pe conţinut.De aici obsesia mass media pentru acutalitate,pentru noutate(noutate redusă la noutate tehnologică),avansurile tehnologice devenind o modalitate de a compensa incapacitatea de a produce un conţinut adecvat,pe măsura tehnologiei.
O dată cu anul 1956 şi cu campaniile electorale ,televiziunea începe să exercite o fascinaţie asupra publiculi nemaiîntalnită pana atunci.Această fascinaţie a reprezentat un eveniment fenomen în sine.
Din anii 50 ai secolului trecut,televiziunea se va instala confortabil la cârma celorlalte mijloace de comunicare în masă ,inclusiv din punctul de vedere al dominaţiei în ceea ce priveşte transmiterea ştiriilor.Noul mijloc,caracterizat de primatul vizualului,va forţa redefinirea ştirilor în termenii a ceea ce poate fi filmat,ceea ce poate fi arătat pe ecran.Televiziunea va crea o adevărată fascinaţie pentru imagine ,impunând ideea de căpetenie că numai informaţia însoţită de imagine merită să devină ştire.Ceea ce nu este sau nu poate fi însoţit de imagini nu poate fi televizat,deci nu există din punct de vedere mediatic.Ştirile încep să fie definite prin prezenţa/absenţa camerelor de luat vederi.
Forţa ştiriilor de televiziune îşi va extrage seva din forţele televiziunii,din esenţa sa „ontologică”:
-capacitatea de a oferi senzaţia de realitate(realitate ca realism)
-capacitatea de a transmite,pe distanţe considerabile,evenimente neregizate ,cu încărcătură dramatică pronunţată.
-capacitatea de a oferii senzaţia unei relaţii personalizate.
-o dată cu progresele tehnologice ,capacitatea de a transmite informaţii în timp real.
În anul 1980,este lansat primul post de televiziune CNN,care emite 24 de ore din 24 ,şapte zile din şapte,doar emisiuni de ştiri.
Televiziunea a creat un adevărat fenomen prin apariţia sa şi a progresat cu paşi repezi devenind astăzi una dintre principalele preocupări ale populaţiei dar şi una dintre principalele surse de informare.
